TIMIDITATEA Un sentiment care îți poate obstrucționa pașii către evoluție
TIMIDITATEA Un sentiment care îți poate obstrucționa pașii către evoluție
TIMIDITATEA  

Un sentiment care îți poate obstrucționa pașii către evoluție.

"Aș vrea să fac...dar nu am încredere că voi reuși!

Mi-aș dori să am un partener/ă, dar simt că nu va merge/că nu mă va înțelege și nici nu-mi place să ies, nu-mi place să fiu în centrul atenției...

Am cunoscut multe fete pe internet și totul era ok, până când ne-am văzut față în față. A trebuit să întrețin eu conversația, se observa că nu mai prezentam interes și nu știu de ce?

Chiar dacă cineva mă tachinează, totuși nu îndrăznesc să-i spun nimic, nu știu dar mi-e jenă!

Am trac de a vorbi în public/ la examene, deși știu ce să spun/am învățat...

Sunt tare invidios pe ...eu știam mai multe, eram mult mai pregătit, plus că a îndrugat multe lucruri care erau pe lângă subiect...

Deși știu că am dreptate, totuși am o reținere să-mi fac dreptate de teamă să nu supăr, să nu deranjez...

Când știu că sunt nevoit/ă să spun ceva în public, simt inima în gat bătând cu putere/mă ia tremuratul/mă bâlbâi...Este groaznic!"

Vă confruntați cu astfel de situații?

Haideți să vedem cum se întipărește și cum ne împiedică această timiditate, teama și așa zisul "bun simț" excesiv evoluția către dezvoltare, către cunoaștere de sine, de oameni în general și chiar profesional.

În ce condiții apare timiditatea excesivă:
  • Grija și interdicțiile în exces: "Nu pune mâna acolo, că te îmbolnăvești...;Lasă că-ți dau eu, că te murdărești...; Nu urca acolo, că ai să cazi...; Nu-ți mai dau nimic pentru că nu am încredere în tine..." etc. Ce i se transmite copilului? Că el nu este capabil, că mediul extern este periculos și oricând poate da greș.
  • Comparațiile cu x: "Vezi, x a luat notă mai mare/stă cuminte/nu vorbește prostii/mănâncă tot...". Mesajul ar fi:  Fii perfect! Să-ți fie rușine!; adică, să nu îndrăznești să fii tu însuți/însăți, să fii precum x pentru că altfel nu te mai iubesc/nu mai ești acceptat/ă.
  • Identificarea părinților cu copiii, fiind obligați să le ducă mai departe propriile idealuri să obțină realizări acolo unde părinții au eșuat: "Trebuie să te faci inginer/doctor/etc! Asta ți se potrivește ție! Dacă nu faci cum îți spun, te dezmoștenesc! Mă dezamăgești!"
  • Lipsa afectivității;
  • Expunerea unor probleme ale copiilor în fața altora;
  • Problemele conflictuale ale părinților rezolvate în prezența copiilor;

Majoritatea oamenilor au mai mult sau mai puțin o doză de timiditate, însă cum pot unii s-o
depășească, fără a lăsa această teamă să-i cuprindă și să-i determine să nu-și trăiască/îndeplinească visurile?

Simplu:
  1. Conștientizează că nu pot fi perfecți, că a greși este firesc;
  2. Au încredere în capacitățile lor, recunosc emoția și o acceptă ca pe o emoție constructivă;
  3. Conștientizează că sunt unici și nu se pot compara cu x;
  4. Încearcă lucruri de care altădată fugeau;
  5. Se accepta așa cum sunt;
  6. Își acceptă trecutul.
Autor: Psiholog Ileana Chiorean
Dezvoltat de WEO