Când este timpul să spui adio?
Dragă cititorule, Aș dori ca de această dată...
Dragă cititorule,

Aș dori ca de această dată, să vorbim despre teama de abandon, dintr-o relație de "iubire".
Am descris succint, într-un articol anterior, cum să dezvoltăm relațil asumate, iar acum voi încerca la fel de succint să descriu cum am putea depăși suferința și frica de abandon, în urma despărțirii de un partener, care de altfel ne oferea multe angoase și dezamăgiri.

1. Mai întâi propun să ne întoarcem în trecut, și să vedem care din persoanele familiale investite cu iubirea noastră au avut un comportament asemănător. 
Care este legătura? 
În primii ani de viață, copilul are nevoie de atenție, de validare, de afecțiune, de educație, de satisfacerea nevoilor primare și de un tipar relațional între adulți (mama-tata, bunicul-bunica, mătușă-unchi, etc.) pentru a-și dezvolta la răndu-i capacitățile ulterioare de relație cu viitorul partener. În cazul în care, nu se pot satisface una sau mai multe din aceste nevoi din varii motive (mama plecată, decesul unuia dintre părinți, divorțul, tatăl plecat, etc.), copilul poate rămâne blocat și, deși ajunge în faza de adult, el poate simți această teamă de abandon în momentul despărțirii sau poate cerși partenerului într-un mod necorespunzător să-i satisfacă nevoia/nevoile care i-au lipsit în copilărie.

2. Pentru fructificarea și întreținerea unei relații de cuplu armoniase, este necesar un angajament profund bazat pe: validare, respect, empatie, încredere, deschidere, autenticitate. În acest mod, reușim să ne creștem unul pe celălalt, armonizăm principiile care ne guvernează (masculin/feminin), evităm încurcăturile de sex-rol și niciunul nu va fi frustrat.
Suntem educați de mici să ne asumăm anumite roluri: rolul de copil, de elev/ă, de licean/ă, de nepot/ă, de student/ă, etc. Tot astfel și în relațiile amoroase avem roluri: victimă-agresor, stăpân-sclav, șef-angajat, părinte-copil, etc. Foarte puțini sunt cei care ìși asumă rolul potrivit de adult-adult.

3. Dacă nu regăsești aceste aspecte în relația ta, este evident că te afli într-o relație toxică. 
MERITĂ SĂ TE SACRIFICI???
Trăind într-o continuă stare de insatisfacție, într-o relație stresantă, nefericită, neîmplinită, este ca și când un cal ar trage tot timpul o căruță foarte încărcată, fără vreo pauză de odihnă. Ce credeți că se va întâmpla atât cu calul, dar și cu căruța? Așa se întâmplă și cu corpul și psihicul nostru, la un moment dat cedează.
Ce să fac? Să rămân sau sa plec?
In primul rând trebuie să devii un om conștient că aceasta alegere depinde de tine și poți schimba situația, hotarându-te, fără riști să devi acel "cal" care se resemnează.

4. Ți-e teamă de abandon, nu mai ai încredere în tine? Este normal, pentru că separarea este echivalentă cu decesul cuiva drag, în care ai investit sentimente, dragoste, care îți oferea stabilitate, un statut, o siguranță pe care consideri că nu le mai ai odată cu această separare. Nimic mai fals!!!
Ai același nume, același job și poți avea la fel de multe realizări, ba chiar mai multe. Ce este de făcut după separare? Regăsește-te, plânge-ți relația, acordă-ți timp, analizează ce a mers sau nu a mers și sustrage lucrurile esențiale.
Autor: Psiholog Ileana Chiorean
Dezvoltat de WEO