Relații inconștiente vs Relații conștiente!
Omul este o ființă migratoare și de aceea credința/obiceiul/educația este diversă. În fiecare relație ar fi indicat să se respecte "bagajul" celuilalt, pentru că, nu de puține ori tendința noastră este de a-l schimba sau de a-i impune partenerului/partenerei modul nostru de viață.
Dragă cititorule, Astăzi vom vorbi despre cum să ne îmbunătățim relațiile sau cum să descoperim că relațiile sunt toxice, astfel încât să ieșim la momentul potrivit din ele fără a ne afecta relațiile viitoare, fără a rămâne ancorați (inconștient) în ele, fără a altera încrederea și fără a-i implica pe ceilalți în deciziile noastre. Pe această temă ar fi foarte multe aspecte de dezbătut, însă voi încerca să mă limitez și să vă împărtășesc din experiența proprie și de cabinet, câteva aspecte legate de relații, la modul general: sociale/intime/religioase/familiale/profesionale, etc, care, de altfel au legătură foarte strânsă cu prima noastră relație și care este cea mai importantă pentru dezvoltarea cognitivă, fizică, psihică și spirituală. 1. Care este prima noastră relație? Este relația cu părinții din fază embrionară, în mod special cu mama pentru că bebelușul are o conexiune aparte cu cea care-l poartă în pântece. Astfel, el are aceleași trăiri, senzații, sentimente, privește lumea prin ochii mamei, asta până pe la vârsta de 1 an, când copilul deprinde o anumită autonomie, cum ar fi: independența mersului, explorarea către mediul exterior. Atunci va începe ușor, cu pași mici dar siguri să sesizeze că este o persoană separată, unică și individuală. Acest proces poate dura până la vărsta de 3 ani, în funcție de abilitățile de învățare precum și de susținerea/îndrumarea mamei. Este foarte important ca în această perioadă, mama să fie susținută și ajutată pentru a nu croniciza depresia post-partum. 2. În funcție de tipologia mamei (mamă hiperprotetivă/indiferentă/rigidă/conținătoare), copilul va avea o dezvoltare, o deschidere către un anumit pattern relațional din punct de vedere social, personal, spiritual. Care sunt cele trei tipuri de atașament pe care le poate dezvolta copilul în faza de adilt: - tipul de atașament dependent/anxios este cel care rămâne agățat în relație indiferent de consecințe; - tipul de atașament evitant/absent este cel care nu se angrenează în relații prea serioase și de lungă durată; - tipul de atașament matur/securizant este responsabil, știe cum și când să ofere și să primească, știe cum să-și exprime emoțiile în așa fel încât să nu-lrănească pe celălalt. 3. Indiferent de genul copilului, pe la vârsta de 3 ani este indicat ca identificarea băieților să se îndrepte către același gen, iar a fetițelor așișderea. Ulterior. "complexul Oedip sau Electra" este inevitabil și normal la copii, însă "castrarea" (castrarea se referă la redirecționarea copilului de la părinte către exterior), este indicat să se producă la timp și cu mare atenție, altfel poate exista riscul să rămână blocat/blocată într-un "scenariu incestuos". 4. Așa cum se transmit bolile la nivel genetic, în același mod se pot transmite traumele suferite de părinți, bunici, mătuși, unchi, etc. 5. Omul este o ființă migratoare și de aceea credința/obiceiul/educația este diversă. În fiecare relație ar fi indicat să se respecte "bagajul" celuilalt, pentru că, nu de puține ori tendința noastră este de a-l schimba sau de a-i impune partenerului/partenerei modul nostru de viață. 6. Un alt aspect foarte important, este felul cum ne exprimăm emoțiile provocate de diversele acțiuni conștiente sau mai puțin conștiente ale partenerului/partenerei. În sensul că, înlocuiesc acuzațiile :"din cauza ta..., tu mă faci să..., nu ești bun de..., etc.", să raportăm totul strict la ceea ce simțim noi, la ceea ce ne trezește în interiorul nostru ca emoție: "simt că acționând în felul acesta, te pot pierde, iar eu nu sunt pregătită...", "gestul tău mă face să cred că nu mă mai iubești/că nu mai dorești să facem echipă..."; "mă simt abandonată pentru că ai ales să..." Istoricul de viață al fiecăruia poate fi mai mult sau mai puțin încărcat de dureri, suferințe, neîmpliniri, speranțe deșarte, pierderi, morți brutale, tabuuri, secrete și multe altele, și ar putea fi asociat cu un bagaj foarte greu de dus și de gestionat. Inconștient, aceste fapte, dezamăgiri, trăiri intense, afectează foarte mult copilul dacă părintele nu-și face propriile procese în mod asumat, în sensul că acel copil va prelua "din prea multă dragoste" pentru părinte, ceea cepărintele nu poate "duce"/accepta. În concluzie, este esențial ca fiecare să-și cunoască propria istorie familială, să-și identifice pattern-urile disfuncționale și repetitive, astfel încăt să reușească să se descopere cu adevărat cine este, ce-și dorește și să dobândească o comunicare asertivă și liberă, fără frici și abuzuri. DEVII UN OM LIBER!!!
Autor: Psiholog Ileana Chiorean
Dezvoltat de WEO